E fantastic cum reusesc uneori sa ma amagesc cu o poveste. O poveste frumoasa, e drept, dar totusi o poveste. Imi amintesc cuvinte, gesturi, locuri, melodii. Imi amintesc un dans. Si un sarut.
Dependenta de persoana lui inca nu s-a stins. Uneori il visez noaptea. Zambindu-mi si soptindu-mi vorbe dulci la ureche.
Si dimineata cand prima raza de soare intra in dormitorul meu ma trezesc zambind. Si realizez ca zambesc pentru ca inainte de zori a fost noapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu