Frumusetea lucrurilor simple

Ochii copiilor vad totul intr-un mod foarte diferit de al nostru. Ei au acest dar minunat de a vedea dincolo de obisnuit, de a crea o lume minunata din lucuri simple. Parcurile sunt o lume noua, o cutie de carton poate fi un palat sau o nava spatiala, pietrele ar putea fi niste oua de dinozauri sau de creaturi necunoscute, iar o patura agatata intre 2 fotolii un castel in toata regula. Imaginatia si creativitatea lor nu are limite. Ei ne arata de cat de putin este nevoie pentru a fi fericit. Nu au nevoie de excusii scumpe, haine de firma sau jucarii extravagante.
Mi-am urmarit astazi copilul cum sufla spori de papadie peste o papusa cu intentia de a o transforma in printesa. Si a trebuit sa fiu atenta toata ziua sa nu cumva sa-i ajunga vreo picatura de apa pe picioare ca sa nu se transforme in sirena.
Copiii nostri au abilitatea de a reprezenta realitatea care-i inconjoara intr-un mod surpinzator. Si capacitatea de a trai clipa. Am putea invata atat de multe de la ei. Pentru ca fericirea se afla in jurul nostru la tot pasul.
Momentele magice au la baza lucruri simple. Trebuie doar sa deschidem ochii si sa permitem sufletului nostru sa se lase impresionat.

Fereastra catre sufletul meu

Iubirea te invata sa fii puternic. Ea nu te intreaba, nu iti rspunde, nu asteapta, iti da doar posibilitatea sa i te supui si s-o accepti. Nu-i cazul s-o si intelegi. E suficient sa iti hranesti sufletul cu fericirea de a fi cunoscut iubirea.
Deziluziile, amagirile si neimplinirile mi-au dat tarie, m-au invatat sa fiu mai puternica si incet-incet poate ca imi va fi mai usor sa trec peste greutatile din viata.
Prefer sa-mi exprim sentimentele, decat sa le tin inauntrul sufletului meu, de teama ca cel caruia i le destainui m-ar putea rani. Prefer sa iubesc si sa ma daruiesc chiar daca celalalt nu este pregatit sa primeasca.
Nu am nici o teama. Imi traiesc viata asa cum merita traita, cu pasiune si sentiment. Merita sa-mi infrunt temerile, sa infrunt viata si greutatile din ea, greselile si succesele. Si sa raman om.Pentru ca la sfarsitul ei sa pot sta in picioare cu spatele drept si sa privesc inapoi cu zambetul pe buze.
Desi nu tot timpul mi se intampla ce-mi doresc, sufletul nu mi-a impietrit, nu detest oamenii din jurul meu, nu m-am izolat, nu ma binedispune necazul altuia. Mi-ar place sa nu mai existe oameni care sufera, sa nu mai exista lacrimi de tristete, dezamagiri si deziluzii.
Am invatat din greselile mele, am invatat sa traiesc cu consecintele faptelor mele, si incerc sa nu mai gresesc.
Si, desi am luat niste palme in decursul existentei mele, am ramas un copil care stie zambi, care are incredere in oameni , care inca mai citeste povesti de dragoste cu printese si printi, si nu in ultimul rand un copil cu o fantastica putere de a visa.

...go home now!

A vazut-o pentru prima data intr-un copac. Intinsa pe o ramura a copacului, povestind cu un tanar de varsta ei. Purta o fustita scurta de blugi si un tricou cu o inscriptie haioasa. Pielea ei bronzata si catifelata nu-l lasa sa-si dezlipeasca privirea de la picioarele ei. Se uita la ea fascinat. Minute in sir.
Intr-un final a prins curaj si s-a apropiat. A schimbat cateva cuvinte cu tanarul care facea eforturi evidente sa-i atraga ei atentia. Apoi a ridicat ochii si s-a uitat la ea. A zambit. A coborat din nou privirea si l-a intrebat pe baiat cine este ingerul descult, cocotat in copac. “Ana, veni raspunsul dintre ramuri, si stiu sa raspund si singura la intrebari.”
A fost prima data cand s-au vazut.
El era un barbat matur, caruia ii placea inghetata de nuci, vinul rosu, plimbarile dupa ploaie, fan declarat al gogosilor si al ciocolatei . Un barbat plin de incredere si carisma, care stia sa se bucure de orice lucru marunt.
Ea, o femeie in devenire. De doar 19 ani. Cu o sexualitate debordanta. O “diavolita cu ochi de smarald”.
A fost prima lor intalnire. Au schimbat cateva vorbe, au glumit, apoi au plecat fiecare catre casa.
Dar el nu a putut-o uita. Asa ca a inceput sa-i iasa in cale. Des. Din ce in ce mai des. Pana intr-o seara cand ea, flatata de atentia pe care el i-o acorda, s-a lasat convinsa sa-l insoteasca sa bea un pahar de vin impreuna. Si s-o invete sa joace biliard.
Asadar au sfarsit la el acasa. O casa mare, frumoasa si foarte primitoare.Cu flori care curgeau de la ferestre. Cu bar si masa de biliard la subsol.
Au baut vin, au povestit, au ras si au jucat . El se distra copios de stradaniile ei de a nimeri bilele, iar ea radea cand ii iesea cate o lovitura. La un moment o greseala a lui o face pe ea sa castige. Iar ea incepe sa topaie de fericire si sa strige: te-am batut, te-am batut. Pana cand a ajuns in fata lui si privirile li s-au intersectat. Atunci el a luat-o in brate iar buzele li s-au atins usor. Apoi gurile li s-au deschis timid si limbile lor au navalit cautandu-se una pe cealalta.Ochii le sunt inchisi, saruturile devin tot mai pasionale pana cand tupurile lor parca se amesteca, se contopesc, abandonadu-se placerii si nemarginirii euforice. Au facut dragoste aproape toata noaptea. Spre dimineata inainte sa adoarma el i-a soptit gingas la ureche "Cine mi te-a scos in cale? Dracusorul meu cu ochi de smarald, te iubesc!...” Dar ea s-a prefacut ca doarme si ca nu-l aude.
Cum de se descurcau cu diferenţa de varsta? Oare o simteau? Asta nu era un motiv suficient pentru a nu mai alcătui cel mai sexual cuplu cu putinţă. Ideea de a fi alături de o fetiscana înflăcărată îi aducea lui numeroase dovezi de barbatie. Iar ea se simtea cea mai dorita si alintata femeie de pe pamant. Cand era alaturi de el stralucirea ei matura orice eventuala rivala. Iar el avea o singura dorinta, sa faca dragoste cu ea ori de cate ori aveau ocazia.
Se intalneau rar, dar atunci cand se intalneau traiau intens. Pana cand ea s-a indragostit de cineva de varsta ei. Apoi intalnirile au incetat. Tineau legatura doar la telefon. Ea s-a casatorit si are copii. Iar el are nepoti. Isi vorbesc doar la ocazii speciale. Anii au trecut, iar peste amintiri s-a asternut praful.
O zi de mai. La usa ei apare un curier cu un pachet. In pachet un tricou negru. Il desface si zambeste strengareste. E acelasi tricou cu inscriptia haioasa “after mad sex I always like to gaze into his eyes & say those 3 special words…go home now! “
N-a uitat! Parfumul acelor amintiri a ramas treaz in el. Uneori, e bine să priveşti în urmă. Si sa te lasi rascolit de amintiri. Ca sa nu uiti de unde vii…

vise

E fantastic cum reusesc uneori sa ma amagesc cu o poveste. O poveste frumoasa, e drept, dar totusi o poveste. Imi amintesc cuvinte, gesturi, locuri, melodii. Imi amintesc un dans. Si un sarut.
Dependenta de persoana lui inca nu s-a stins. Uneori il visez noaptea. Zambindu-mi si soptindu-mi vorbe dulci la ureche.
Si dimineata cand prima raza de soare intra in dormitorul meu ma trezesc zambind. Si realizez ca zambesc pentru ca inainte de zori a fost noapte.

....un gand frumos

Intr-o noapte, am iesit afara si am decis ca pentru fiecare stea de pe cer, sa ma gandesc la un motiv pentru care te iubesc. Ma descurcam nemaipomenit, pana mi s-au terminat stelele.

Povestea noastra

Iubesc.
Il iubesc pentru ca il iubesc . Il iubesc nu pentru ca ma iubeste, acesta ar parea sa semene mai mult cu un schimb, nu cu iubire. Il iubesc pentru ca il iubesc, si nimic mai mult. .
Il iubesc pentru ca exista.
Nu am crezut ca poate exista atata sentiment si atata pasiune pe care sa nu-mi fie frica sa le exprim. Dar iata ca exista. Probabil pentru ca si ceea ce simte el este pe aceeasi lungime de unda.
Cand ma uit in ochii lui ma simt cea mai dorita femeie de pe pamant.
Nu am nevoie de cuvinte ca sa inteleg ce simte. E suficienta o privire si totul devine evident. O comunicare nonverbala, explicita din cale afara. Un zambet, o privire, e tot ce am nevoie. Intensitatea sentimentelor transpira prin fiecare por. Iar pentru cei care doar asista la intersectarea privirilor noastre, este o chestie confuza si greu de explicat.
Mi-e dor sa-i aud vocea, mi-e dor de privirea lui si mi-e dor de pasiunea saruturilor lui. Iubesc sa fiu in preajma lui. Ii iubesc fiecare atingere. Si-mi place sa adorm cu el in gand. Si sa ma trezesc la fel.
Imi doresc in fiecare seara sa-l sun si sa-i spun: “Somn usor iubitule!” pentru ca peste cateva ore sa pot suna din nou si sa-i spun: “Buna dimineata Dragostea mea”. … Pentru ca-mi place ideea ca ziua lui se termina si incepe cu mine.