joi, 7 mai 2009

Povestea noastra

Iubesc.
Il iubesc pentru ca il iubesc . Il iubesc nu pentru ca ma iubeste, acesta ar parea sa semene mai mult cu un schimb, nu cu iubire. Il iubesc pentru ca il iubesc, si nimic mai mult. .
Il iubesc pentru ca exista.
Nu am crezut ca poate exista atata sentiment si atata pasiune pe care sa nu-mi fie frica sa le exprim. Dar iata ca exista. Probabil pentru ca si ceea ce simte el este pe aceeasi lungime de unda.
Cand ma uit in ochii lui ma simt cea mai dorita femeie de pe pamant.
Nu am nevoie de cuvinte ca sa inteleg ce simte. E suficienta o privire si totul devine evident. O comunicare nonverbala, explicita din cale afara. Un zambet, o privire, e tot ce am nevoie. Intensitatea sentimentelor transpira prin fiecare por. Iar pentru cei care doar asista la intersectarea privirilor noastre, este o chestie confuza si greu de explicat.
Mi-e dor sa-i aud vocea, mi-e dor de privirea lui si mi-e dor de pasiunea saruturilor lui. Iubesc sa fiu in preajma lui. Ii iubesc fiecare atingere. Si-mi place sa adorm cu el in gand. Si sa ma trezesc la fel.
Imi doresc in fiecare seara sa-l sun si sa-i spun: “Somn usor iubitule!” pentru ca peste cateva ore sa pot suna din nou si sa-i spun: “Buna dimineata Dragostea mea”. … Pentru ca-mi place ideea ca ziua lui se termina si incepe cu mine.

3 comentarii:

  1. frumos si totodata trist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cuvinte reiese o poveste pasionala, frumoasa. Dar se simte in aproape orice cuvant tristetea aceea melancolica specifica romanticilor incurabili. Si observ acel "unhappy end", atat de familiar si mie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ratiunea? Ce treaba avea ea in visul tau? Of! Stiu ca sunt un idealist. In viata reala intervine si ratiunea, ce-i drept. De aceea imi doresc de multe ori sa nu ma trezesc din vis...

    RăspundețiȘtergere