Multumesc.

Stiu ca citesti, iar mie mi-e greu sa spun multumesc :) Dar postez ca sa nu uit.

"Să ştii să râzi
Când sufletul îţi plânge
Şi cald tu să rămâi,
Chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i arta De-a învinge."

In a box

Un zambet. Doar un zambet. Atat este suficient pentru ca oricat de mult timp ar trece sa nu poti uita o traire. Ne-am cunoscut la o petrecere cu foarte mult timp in urma, unde eu am insotit un om drag. Am intrat in vorba cu un adolescent timid, subtirel cu niste ochi superbi. Era impreuna cu fratele lui la o petrecere a unor adulti, unde si ei, dar si eu, ne simteam in plus. Fiind apropiati ca varsta am povestit, ca altceva nu era de facut. Din una in alta am ajuns sa aflu ca traieste in Israel, are bunici romani si ca a trait ani buni in Jamaica. Engleza impecabila, experienta de viata si un sarm aparte. Am povestit vrute si nevrute pana in miez de noapte, dupa care nu ne-am mai vazut vreo 25 de ani. In discutiile cu cunostinta noastra comuna de-a lungul timpului am aflat ca fapt divers ca baiatul cu ochi frumosi a avut o deceptie in dragoste si ca s-a apucat de cantat. Apoi ca in tara lui este foarte cunoscut si ca melodiile lui au ajuns si in Europa. Niciodata nu am fost curioasa sa ascult ce canta. Genul nu era exact stilul meu. Vara trecuta am ajuns din nou sa ma revad cu o parte din cei care au fost la acea petrecere de acum 25 de ani. Era o aniversare, unde l-am insotit din nou pe prietenul nostru comun. Si deodata a intrat pe usa. Nu mi-am dat seama ca este acelasi adolescent de acum 25 de ani pentru ca era cu parul zburlit si foarte tatuat. Pana cand mi-a zambit. Acelasi zambet inconfundabil si aceeasi privire calda. Stiam din povesti ca adevenit un star, dar am constatat ca ramas in adancul sufletului acelasi adolescent timid. M-a recunoscut, m-a imbratisat si am povestit din nou. Doar cateva franturi din cei 25 de ani care au trecut intre timp. Mi-a povestit ca face muzica, calatoreste mult si ca este fericit. Ajunsa acasa, am devenit curioasa si am intrat pe youtube sa vad ce si cum canta acest baiat. Am ramas gura casca. In ultimii 5 ani una din melodiile lui mi-a fost chiar ton de apel pe telefon fara sa realizez macar pentru o secunda ca il cunosc pe cel care canta. Nici macar numele nu m-a facut sa deschid ochii mai bine.

https://m.youtube.com/watch?v=oiL9ItjmHRw

Frumusetea lucrurilor simple

Ochii copiilor vad totul intr-un mod foarte diferit de al nostru. Ei au acest dar minunat de a vedea dincolo de obisnuit, de a crea o lume minunata din lucuri simple. Parcurile sunt o lume noua, o cutie de carton poate fi un palat sau o nava spatiala, pietrele ar putea fi niste oua de dinozauri sau de creaturi necunoscute, iar o patura agatata intre 2 fotolii un castel in toata regula. Imaginatia si creativitatea lor nu are limite. Ei ne arata de cat de putin este nevoie pentru a fi fericit. Nu au nevoie de excusii scumpe, haine de firma sau jucarii extravagante.
Mi-am urmarit astazi copilul cum sufla spori de papadie peste o papusa cu intentia de a o transforma in printesa. Si a trebuit sa fiu atenta toata ziua sa nu cumva sa-i ajunga vreo picatura de apa pe picioare ca sa nu se transforme in sirena.
Copiii nostri au abilitatea de a reprezenta realitatea care-i inconjoara intr-un mod surpinzator. Si capacitatea de a trai clipa. Am putea invata atat de multe de la ei. Pentru ca fericirea se afla in jurul nostru la tot pasul.
Momentele magice au la baza lucruri simple. Trebuie doar sa deschidem ochii si sa permitem sufletului nostru sa se lase impresionat.

Fereastra catre sufletul meu

Iubirea te invata sa fii puternic. Ea nu te intreaba, nu iti rspunde, nu asteapta, iti da doar posibilitatea sa i te supui si s-o accepti. Nu-i cazul s-o si intelegi. E suficient sa iti hranesti sufletul cu fericirea de a fi cunoscut iubirea.
Deziluziile, amagirile si neimplinirile mi-au dat tarie, m-au invatat sa fiu mai puternica si incet-incet poate ca imi va fi mai usor sa trec peste greutatile din viata.
Prefer sa-mi exprim sentimentele, decat sa le tin inauntrul sufletului meu, de teama ca cel caruia i le destainui m-ar putea rani. Prefer sa iubesc si sa ma daruiesc chiar daca celalalt nu este pregatit sa primeasca.
Nu am nici o teama. Imi traiesc viata asa cum merita traita, cu pasiune si sentiment. Merita sa-mi infrunt temerile, sa infrunt viata si greutatile din ea, greselile si succesele. Si sa raman om.Pentru ca la sfarsitul ei sa pot sta in picioare cu spatele drept si sa privesc inapoi cu zambetul pe buze.
Desi nu tot timpul mi se intampla ce-mi doresc, sufletul nu mi-a impietrit, nu detest oamenii din jurul meu, nu m-am izolat, nu ma binedispune necazul altuia. Mi-ar place sa nu mai existe oameni care sufera, sa nu mai exista lacrimi de tristete, dezamagiri si deziluzii.
Am invatat din greselile mele, am invatat sa traiesc cu consecintele faptelor mele, si incerc sa nu mai gresesc.
Si, desi am luat niste palme in decursul existentei mele, am ramas un copil care stie zambi, care are incredere in oameni , care inca mai citeste povesti de dragoste cu printese si printi, si nu in ultimul rand un copil cu o fantastica putere de a visa.

...go home now!

A vazut-o pentru prima data intr-un copac. Intinsa pe o ramura a copacului, povestind cu un tanar de varsta ei. Purta o fustita scurta de blugi si un tricou cu o inscriptie haioasa. Pielea ei bronzata si catifelata nu-l lasa sa-si dezlipeasca privirea de la picioarele ei. Se uita la ea fascinat. Minute in sir.
Intr-un final a prins curaj si s-a apropiat. A schimbat cateva cuvinte cu tanarul care facea eforturi evidente sa-i atraga ei atentia. Apoi a ridicat ochii si s-a uitat la ea. A zambit. A coborat din nou privirea si l-a intrebat pe baiat cine este ingerul descult, cocotat in copac. “Ana, veni raspunsul dintre ramuri, si stiu sa raspund si singura la intrebari.”
A fost prima data cand s-au vazut.
El era un barbat matur, caruia ii placea inghetata de nuci, vinul rosu, plimbarile dupa ploaie, fan declarat al gogosilor si al ciocolatei . Un barbat plin de incredere si carisma, care stia sa se bucure de orice lucru marunt.
Ea, o femeie in devenire. De doar 19 ani. Cu o sexualitate debordanta. O “diavolita cu ochi de smarald”.
A fost prima lor intalnire. Au schimbat cateva vorbe, au glumit, apoi au plecat fiecare catre casa.
Dar el nu a putut-o uita. Asa ca a inceput sa-i iasa in cale. Des. Din ce in ce mai des. Pana intr-o seara cand ea, flatata de atentia pe care el i-o acorda, s-a lasat convinsa sa-l insoteasca sa bea un pahar de vin impreuna. Si s-o invete sa joace biliard.
Asadar au sfarsit la el acasa. O casa mare, frumoasa si foarte primitoare.Cu flori care curgeau de la ferestre. Cu bar si masa de biliard la subsol.
Au baut vin, au povestit, au ras si au jucat . El se distra copios de stradaniile ei de a nimeri bilele, iar ea radea cand ii iesea cate o lovitura. La un moment o greseala a lui o face pe ea sa castige. Iar ea incepe sa topaie de fericire si sa strige: te-am batut, te-am batut. Pana cand a ajuns in fata lui si privirile li s-au intersectat. Atunci el a luat-o in brate iar buzele li s-au atins usor. Apoi gurile li s-au deschis timid si limbile lor au navalit cautandu-se una pe cealalta.Ochii le sunt inchisi, saruturile devin tot mai pasionale pana cand tupurile lor parca se amesteca, se contopesc, abandonadu-se placerii si nemarginirii euforice. Au facut dragoste aproape toata noaptea. Spre dimineata inainte sa adoarma el i-a soptit gingas la ureche "Cine mi te-a scos in cale? Dracusorul meu cu ochi de smarald, te iubesc!...” Dar ea s-a prefacut ca doarme si ca nu-l aude.
Cum de se descurcau cu diferenţa de varsta? Oare o simteau? Asta nu era un motiv suficient pentru a nu mai alcătui cel mai sexual cuplu cu putinţă. Ideea de a fi alături de o fetiscana înflăcărată îi aducea lui numeroase dovezi de barbatie. Iar ea se simtea cea mai dorita si alintata femeie de pe pamant. Cand era alaturi de el stralucirea ei matura orice eventuala rivala. Iar el avea o singura dorinta, sa faca dragoste cu ea ori de cate ori aveau ocazia.
Se intalneau rar, dar atunci cand se intalneau traiau intens. Pana cand ea s-a indragostit de cineva de varsta ei. Apoi intalnirile au incetat. Tineau legatura doar la telefon. Ea s-a casatorit si are copii. Iar el are nepoti. Isi vorbesc doar la ocazii speciale. Anii au trecut, iar peste amintiri s-a asternut praful.
O zi de mai. La usa ei apare un curier cu un pachet. In pachet un tricou negru. Il desface si zambeste strengareste. E acelasi tricou cu inscriptia haioasa “after mad sex I always like to gaze into his eyes & say those 3 special words…go home now! “
N-a uitat! Parfumul acelor amintiri a ramas treaz in el. Uneori, e bine să priveşti în urmă. Si sa te lasi rascolit de amintiri. Ca sa nu uiti de unde vii…